{"id":3200,"date":"2026-05-20T11:03:53","date_gmt":"2026-05-20T11:03:53","guid":{"rendered":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/?p=3200"},"modified":"2026-05-28T09:59:30","modified_gmt":"2026-05-28T09:59:30","slug":"acolo-unde-dispare-interlocutorul-interior","status":"publish","type":"post","link":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/acolo-unde-dispare-interlocutorul-interior\/","title":{"rendered":"Acolo unde dispare interlocutorul interior"},"content":{"rendered":"
\n\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t
\n\t\t\t\t
\n\t\t\t\t\t\t\t\t\t

Leg\u0103tura dintre g\u00e2ndirea la Hannah Arendt \u0219i \u00een\u021belegerea psihanalitic\u0103 a g\u00e2ndirii devine cu adev\u0103rat tensionat\u0103 \u0219i productiv\u0103 tocmai atunci c\u00e2nd \u00een \u021bes\u0103tura reflec\u021biei sunt introduse propriile lor formul\u0103ri \u2014 ca puncte de cristalizare ale experien\u021bei g\u00e2ndirii, \u0219i nu simple ilustra\u021bii. Atunci se vede c\u0103 nu este vorba despre o similitudine de termeni, ci despre intersec\u021bia a dou\u0103 moduri diferite de a concepe \u00eens\u0103\u0219i posibilitatea g\u00e2ndirii.
Arendt porne\u0219te de la o afirma\u021bie care poate fi considerat\u0103 o axiom\u0103 a concep\u021biei sale: \u201eG\u00e2ndirea este dialogul t\u0103cut al meu cu mine \u00eensumi\u201d (The Life of the Mind). Aceast\u0103 defini\u021bie este important\u0103 nu prin caracterul ei metaforic, ci prin faptul c\u0103 introduce de la \u00eenceput diferen\u021ba \u00een interiorul subiectului. G\u00e2ndirea nu este identitatea con\u0219tiin\u021bei cu sine \u00eens\u0103\u0219i; ea este o clivare, o dedublare prin care subiectul devine pentru sine un altul. \u0218i tocmai aceast\u0103 dedublare creeaz\u0103 condi\u021bia a ceea ce Arendt nume\u0219te imposibilitatea de a tr\u0103i \u00een contradic\u021bie cu sine: \u201eEste mai bine s\u0103 fii \u00een dezacord cu \u00eentreaga lume dec\u00e2t, fiind unul, s\u0103 fii \u00een dezacord cu tine \u00eensu\u021bi.\u201d Aceast\u0103 formul\u0103 arat\u0103 c\u0103 g\u00e2ndirea nu produce norme, ci produce o imposibilitate \u2014 imposibilitatea acordului interior cu ceea ce nu rezist\u0103 dialogului interior.
\u00cen acest context trebuie \u00een\u021beleas\u0103 analiza ei asupra lui Adolf Eichmann. Arendt subliniaz\u0103: \u201eCeea ce m-a frapat nu a fost prostia lui, ci incapacitatea lui de a g\u00e2ndi\u201d (Eichmann in Jerusalem). Aceast\u0103 incapacitate nu este echivalent\u0103 cu o insuficien\u021b\u0103 intelectual\u0103; ea \u021bine de absen\u021ba dialogului interior. Eichmann nu intr\u0103 \u00een rela\u021bie cu sine ca altul, nu creeaz\u0103 acea pauz\u0103 \u00een care ac\u021biunea ar putea fi pus\u0103 sub semnul \u00eentreb\u0103rii. De aici celebra formul\u0103 a \u201ebanalit\u0103\u021bii r\u0103ului\u201d, unde r\u0103ul nu apare ca o profunzime demonic\u0103, ci ca o golire \u2014 ca absen\u021b\u0103 a g\u00e2ndirii \u00een sensul diferen\u021bei interioare.
Dac\u0103 \u00eel introducem acum pe Sigmund Freud, descoperim c\u0103 \u0219i la el g\u00e2ndirea apare dintr-o ruptur\u0103, dar aceast\u0103 ruptur\u0103 are o alt\u0103 structur\u0103. Freud scrie: \u201eG\u00e2ndirea este o ac\u021biune experimental\u0103 cu cantit\u0103\u021bi mici de energie\u201d (Formulierungen \u00fcber die zwei Prinzipien des psychischen Geschehens). Aceast\u0103 formulare indic\u0103 faptul c\u0103 g\u00e2ndirea apare ca substitut al ac\u021biunii, ca form\u0103 am\u00e2nat\u0103 a acesteia. Acolo unde desc\u0103rcarea imediat\u0103 este imposibil\u0103, psihicul este constr\u00e2ns s\u0103 \u201e\u00eencerce\u201d ac\u021biunea \u00een registru simbolic. G\u00e2ndirea nu este aici un act de libertate, ci rezultatul unei limit\u0103ri, consecin\u021ba absen\u021bei obiectului.
Aceasta devine \u0219i mai clar \u00een \u201eProiectul unei psihologii\u201d: \u201eSubiectul halucineaz\u0103 mai \u00eent\u00e2i satisfacerea\u201d, iar apoi, confrunt\u00e2ndu-se cu e\u0219ecul acestei halucina\u021bii, este obligat s\u0103 caute o cale ocolit\u0103. G\u00e2ndirea apare ca efect al dezam\u0103girii. \u00cen acest sens, g\u00e2ndirea freudian\u0103 poart\u0103 deja \u00een sine negativitatea: ea se na\u0219te din imposibil, nu din plenitudine.
La Wilfred Bion, aceast\u0103 negativitate devine central\u0103. Formula sa radical\u0103 \u201eg\u00e2nduri f\u0103r\u0103 g\u00e2nditor\u201d r\u0103stoarn\u0103 ideea obi\u0219nuit\u0103 c\u0103 g\u00e2ndirea apar\u021bine subiectului. G\u00e2ndurile preced subiectul, iar sarcina psihicului nu este s\u0103 le produc\u0103 \u00een mod voluntar, ci s\u0103 le suporte \u0219i s\u0103 le transforme. Bion scrie: \u201eAparatul psihic trebuie s\u0103 dezvolte capacitatea de a g\u00e2ndi pentru a face fa\u021b\u0103 g\u00e2ndurilor\u201d (Learning from Experience). Aceast\u0103 afirma\u021bie paradoxal\u0103 arat\u0103 c\u0103 g\u00e2ndirea nu este doar activitate, ci \u0219i capacitate de a suporta presiunea g\u00e2ndurilor.
Conceptul s\u0103u de func\u021bie \u03b1 este decisiv: dac\u0103 tr\u0103irea nu poate fi transformat\u0103 \u00een elemente \u03b1, ea r\u0103m\u00e2ne element \u03b2 \u2014 ceva nesimbolizat, imposibil de g\u00e2ndit. \u00cen acest caz, psihicul nu mai g\u00e2nde\u0219te, ci evacueaz\u0103 \u2014 prin mecanisme precum identificarea proiectiv\u0103. Aici apare o profund\u0103 rezonan\u021b\u0103 cu Arendt: \u201eincapacitatea de a g\u00e2ndi\u201d poate fi \u00een\u021beleas\u0103 nu doar ca refuz, ci \u0219i ca imposibilitate de a transforma experien\u021ba psihic\u0103.Dar abia la Andr\u00e9 Green aceast\u0103 problematic\u0103 este dus\u0103 p\u00e2n\u0103 la cap\u0103t. El scrie: \u201eTravaliul negativului nu este doar o negare, ci procesul prin care psihicul \u00ee\u0219i poate distruge propriile con\u021binuturi\u201d (Le travail du n\u00e9gatif).
Aceast\u0103 formulare introduce un nivel decisiv: nu este vorba doar despre faptul c\u0103 g\u00e2ndirea nu se realizeaz\u0103, ci despre faptul c\u0103 ea poate fi anulat\u0103 chiar \u00een condi\u021biile sale de posibilitate.
Deosebit de important\u0103 este ideea sa de halucina\u021bie negativ\u0103: \u201eHalucina\u021bia negativ\u0103 este percep\u021bia unei absen\u021be acolo unde ar trebui s\u0103 fie o prezen\u021b\u0103.\u201d Aceasta \u00eenseamn\u0103 c\u0103 obiectul nu este doar absent, ci activ \u0219ters. \u00centr-o asemenea stare devine imposibil nu doar actul g\u00e2ndirii, ci \u0219i premisa lui \u2014 existen\u021ba unui obiect intern cu care ar putea avea loc dialogul. Astfel, \u201edoi-\u00eentr-unul\u201d al lui Arendt devine imposibil nu prin refuz, ci prin golul \u00een care al doilea lipse\u0219te.
\u00cen aceast\u0103 lumin\u0103, formula arendtian\u0103 a banalit\u0103\u021bii r\u0103ului cap\u0103t\u0103 o dimensiune mai nelini\u0219titoare. Dac\u0103 ea vorbe\u0219te despre \u201eincapacitatea de a g\u00e2ndi\u201d, perspectiva psihanalitic\u0103 permite o nuan\u021bare: uneori aceast\u0103 incapacitate nu este un refuz, ci efectul unei distrugeri a structurilor care fac g\u00e2ndirea posibil\u0103. R\u0103ul apare atunci nu doar ca absen\u021b\u0103 a g\u00e2ndirii, ci ca rezultat al unui proces de \u201e\u0219tergere\u201d a condi\u021biilor sale.
Diferen\u021ba dintre cele dou\u0103 perspective devine astfel esen\u021bial\u0103. La Arendt, g\u00e2ndirea r\u0103m\u00e2ne o posibilitate, chiar dac\u0103 neactualizat\u0103. \u00cen psihanaliz\u0103, g\u00e2ndirea este o realizare fragil\u0103, dependent\u0103 de dezvoltare, de rela\u021biile timpurii, de capacitatea de a men\u021bine obiectul \u0219i de a transforma afectul \u00een reprezentare. Acolo unde aceast\u0103 munc\u0103 e\u0219ueaz\u0103, apelul la g\u00e2ndire devine insuficient.
\u0218i totu\u0219i, tocmai aceast\u0103 diferen\u021b\u0103 face \u00eent\u00e2lnirea lor fecund\u0103. Arendt aduce \u00een psihanaliz\u0103 dimensiunea etic\u0103 \u0219i responsabilitatea: absen\u021ba g\u00e2ndirii are consecin\u021be \u00een lume. Psihanaliza, la r\u00e2ndul ei, ad\u00e2nce\u0219te aceast\u0103 intui\u021bie, ar\u0103t\u00e2nd c\u0103 capacitatea de a g\u00e2ndi nu poate fi presupus\u0103 ca dat\u0103, ci trebuie \u00een\u021beleas\u0103 \u00een fragilitatea \u0219i condi\u021biile ei de posibilitate.
Dac\u0103 ar fi s\u0103 condens\u0103m totul \u00eentr-o formul\u0103, am putea spune astfel: g\u00e2ndirea apare acolo unde subiectul poate sus\u021bine absen\u021ba obiectului f\u0103r\u0103 a o distruge (Freud), poate transforma afectul f\u0103r\u0103 a-l evacua (Bion) \u0219i poate suporta diferen\u021ba fa\u021b\u0103 de sine f\u0103r\u0103 a-\u0219i anula interlocutorul interior (Arendt). Acolo unde aceast\u0103 tripl\u0103 munc\u0103 e\u0219ueaz\u0103, apare fie ac\u021biunea f\u0103r\u0103 g\u00e2ndire, fie golul \u00een care g\u00e2ndirea nu mai poate lua na\u0219tere. \u00cen aceast\u0103 tensiune se desf\u0103\u0219oar\u0103 at\u00e2t etica g\u00e2ndirii la Arendt, c\u00e2t \u0219i metapsihologia psihanalitic\u0103.
Aurelia Korotetskaya<\/p>\t\t\t\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<\/div>\n\t\t\t\t<\/div>","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Leg\u0103tura dintre g\u00e2ndirea la Hannah Arendt \u0219i \u00een\u021belegerea psihanalitic\u0103 a g\u00e2ndirii devine cu adev\u0103rat tensionat\u0103 \u0219i productiv\u0103 tocmai atunci c\u00e2nd<\/p>","protected":false},"author":1,"featured_media":3205,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"_acf_changed":false,"footnotes":""},"categories":[58],"tags":[],"class_list":["post-3200","post","type-post","status-publish","format-standard","has-post-thumbnail","hentry","category-publicatii"],"acf":[],"_links":{"self":[{"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3200","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/users\/1"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=3200"}],"version-history":[{"count":7,"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3200\/revisions"}],"predecessor-version":[{"id":3208,"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/3200\/revisions\/3208"}],"wp:featuredmedia":[{"embeddable":true,"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/media\/3205"}],"wp:attachment":[{"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=3200"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=3200"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"http:\/\/144.76.72.72:21083\/ru\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=3200"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}